CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII SCRIITOR?

Scrisul este o formă de artă, una care îți oferă posibilitatea de a te exprima prin intermediul unei povești și implicit a unor personaje care au de trecut anumite încercări, teste, din care să iasă mai maturi, mai evoluați. Practic călătoria lor este și călătoria noastră, a cititorilor. De aceea, cele mai bune romane pe care le citiți, sunt cele în care personajele evoluează. Nimănui nu îi place să citească despre eroi care bat pasul pe loc.

Dar, înainte de a citi poveștile atât de îndrăgite, aș vrea să clarific un lucru. Rolul unui scriitor este deosebit de important. Practic, noi suntem un fel de Dumnezeu pentru personaje. Dar nu un Dumnezeu care să știm dinainte tot ce se întâmplă cu ei (deși se poate întâmpla și asta, dacă facem un outline al cărții), ci unul care aflăm pe parcurs. Deci, personajele au un fel de liber arbitru.

Eu am pățit de câteva ori să nu mă înțeleg cu personajele, pentru că aveam un plan al romanului pe care să îl parcurg, treaptă cu treaptă, dar care brusc, vira spre alt drum. Și asta pentru că în timp ce scriam, îmi veneau alte idei. Ei bine, aici intervine maturizarea scriitorului, fermitatea și cunoașterea lui. Odată ce știi ce anume face o poveste să sune bine, să aibă o încărcătură emoțională, să ducă într-un punct, să maturizeze personajele, ele nu te vor mai putea zgâlțâi.

Pentru mine a fi scriitor e mai mult decât a sta la un laptop și a tasta niște cuvinte, mult mai mult decât o joacă cu viețile unor personaje. În primul rând este trăire, emoție, muncă, poveste. Nu scriu doar de dragul de a scrie, ci scriu pentru a lăsa un mesaj, pentru a evidenția anumite trăsături, caractere, pentru a da viață unor lecții importante ce pot surveni la un moment dat în destinul unor oameni.

A scrie o poveste nu e atât de ușor precum pare la prima vedere. Mulți cred că un scriitor are o viață ușoară, se pune la calculator/laptop și începe să tasteze ceea ce este în mintea lui. Nu e chiar așa. O poveste ca să prindă viață are nevoie de multe elemente: personaje credibile, logică, scene, lecții de viață, maturizare etc.

A fi scriitor necesită un mod de viață, unul pe care îl împarți în mai multe bucăți. O parte din tine va fi întotdeauna acolo, în lumea aceea a poveștii pe care o scrii. Te trezești dimineața cu scenele în gând, cu personajele care te cheamă să le spui povestea, iar dacă nu o faci (uneori din lipsă de timp), te simți ca ultimul om.

Eu am făcut anul trecut cursuri de creative writing (scriere creativă) la Școala de Scris a lui Daniel Zărnescu, despre care vă voi povesti într-un alt articol. Mi-a schimbat mult viața și percepția asupra scrisului, și asupra a ceea ce înseamnă o poveste. Nu e doar o înșiruire de fraze și propoziții. E o trăire a unor vieți. Dacă nu ești acolo în acel moment cu personajul, dacă nu suferi pentru el, dacă nu te implici, nu poate ieși ceva bun. Și să nu mai spun de rescriere. Eu sunt acel gen de om care dacă nu e mulțumit sută la sută cu ceea ce face, repetă acel lucru de o mie de ori până iese perfect. 

Și asta cred că e cel mai important atunci când vine vorba despre a scrie o poveste. Să fii tu mulțumit de ceea ce scrii, sută la sută. Dacă nu îți place, dacă nu dai totul, atunci o faci cam în zadar. Cititorii vor simți și nu se vor implica prea mult, nu se vor conecta la poveste.

Tu ce părere ai despre scriitori?