Unii oameni spun că atunci când te pui să scrii trebuie să ai inspirație, o muză care vine când și când, atunci când are ea chef. Astăzi vreau să demontez acest mit, și să-ți povestesc cum poți avea inspirație pentru scris întotdeauna!
De unde vine inspirația?
După cum spune și cuvântul, inspirația vine și de la ”a inspira”, a trage aer în piept. Ei bine, aerul este omniprezent, nu-i așa? La fel este și muza care îți dă târcoale atunci când vrei să te apuci de scris. Cei care spun că nu au inspirație, că nu știu ce să scrie, se complac în situație și ori nu au chef, ori nu au starea necesară de a scrie.
Mi-am dat seama că inspirația îmi vine mereu în momentele în care mă pun la calculator, fără să am nici cea mai mica idee despre ce voi scrie înainte să încep. Și totuși cuvintele curg de parcă le toarnă cineva cu găleata în capul meu. Atunci mă întreb: de unde vine oare inspirația asta? Muza aceea pe care o caută toți artiștii? Răspunsul l-am aflat abia după ce am parcurs cartea ”Puterea extraordinară a subconștientului tău” de Joseph Murphy.
El povestea cum celebrul scriitor Mark Twain și-a folosit subconștientul ca să-l ajute să scrie celebrele cărți. În fiecare noapte, autorul dădea comandă subconștientului să îi reveleze peste zi cele mai bune și interesante povești. Iar a doua zi când se trezea, se punea direct la muncă.
Inspirația poate veni la oricine?
Exact! Imaginează-ți cum la fiecare respirație pe care o ai, muza e acolo. Cel mai simplu de redat acest concept este să-ți imaginezi un câmp plin de flori. Iar aceste flori sunt gândurile tale zilnice. Alege de acolo acele gânduri care te ajută să te conectezi cu stilul tău de scris, povestea ta și personajele tale.
Muza e oriunde vezi cu ochii! De aceea îți recomand să închizi ochii, să expiri și să inspiri încet, iar apoi să-ți imaginezi cum povestea pe care dorești să o redai în scris, este deja gata scrisă, așteptând doar un semn ca tu să te pui și să o aranjezi în cuvinte. Poți chiar să vezi că ea este citită deja de oameni, iar ei simt o enormă recunoștință față de tine și de povestea ta. După ce simți aceea emoție și aceea mulțumire, poți să revii înapoi și să te pui la scris efectiv.
Indiferent ce scrii, că este un articol, o poveste, versuri de melodii, scenariu de film, nici nu contează genul, important e să-ți asumi povestea gata realizată.
Bine! Îmi imaginez, și totuși inspirația se lasă așteptată….ce mă fac?
Pot fi momente în care nu vei reuși să simți sărbătoarea, emoția și dragostea pentru opera deja gata scrisă ce așteaptă să fie pusă pe hârtie (sau în word). Nu e nicio problemă. Se poate întâmpla oricui. Ai fost obișnuit de mic copil cu ideea că inspirația vine când și când, că nu este pentru oricine, că nu poți avea acces la ea când dorești tu etc.
Toate aceste gânduri au prins o formă în mintea ta și au devenit credințe. Ca să mergi dincolo de ele, trebuie să ai perseverență, să îți dorești să reușești cu adevărat, și să îți pui întrebări.
”Ce gânduri mă împiedică să am acum inspirație pentru scris?”
”Care a fost momentul declanșator care a provocat aceste credințe?„
”De ce mă compar cu alții când fiecare avem un stil unic, inegalabil, al nostru?„
”Cum aș putea să trec de granițele acestor credințe și să ajung în punctul în care accept că am inspirație și pot să scriu o carte bună?”
Pune-ți întrebări dacă observi că emoția fericirii și starea de bine nu este prezentă atunci când te pui la scris. Orice scriitor ar trebui să fie în al nouălea cer când scrie, să fie entuziasmat, să îi placă ceea ce iese din condei, și să fie mulțumit de el însuși.
În cazul în care nu ești, pune-ți întrebări, până ajungi la aflarea adevărului despre credințele tale. După ce descoperi ce te împiedică, încearcă să revezi acel moment dureros, poate când părinții te-au descurajat, sau prietenii, sau profesorii, sau chiar tu, citindu-i pe alții și comparându-te cu ei.
Ca să treci de granița aceasta dureroasă a credințelor, schimbă acel moment. Cum? Tot prin imaginație. Ai revăzut momentul dureros, acum refă-l din nou, dar de data aceasta dă-i un final fericit. Dacă mama ta ți-a zis că nu ești talentat/ă, sau profesorii, sau oricine altcineva, schimbă cuvintele lor negative, cu unele pozitive. Mama te laudă, te încurajează, profesorii la fel, tata la fel, prietenii, iar tu când citești cărțile altor scriitori talentați, în loc să te compari cu ei, mai bine spune-ți: și eu pot să scriu la fel de bine!
Oricine are în sânge scrisul, poate deveni un scriitor bun. Contează să crezi în tine, să scrii în fiecare zi, să înveți, să citești și să fie pasiunea ta arzătoare. Dacă scrisul e o corvoadă, nu va funcționa. Dacă scrisul e doar pentru bani, pentru faimă, pentru a demonstra că tu și poți, nu va funcționa. Mintea subconștientă te ajută în maniera în care o înveți tu cum să te ajute.
În fiecare noapte și în fiecare zi pune-ți inspirația la treabă!
Seara înainte de culcare, pune-te în pat și spune-ți: Comand minții mele subconștiente să-mi ofere cele mai bune și mai potrivite idei, povești, cel mai bun și potrivit stil, care să mă ajute în cariera mea de scriitor. Iar dimineața la trezire, spune: Mulțumesc minții mele subconștiente pentru ajutor!
Există posibilitatea ca noaptea să visezi povești, personaje sau să te vezi în postura de a scrie. Mie îmi veneau fraze pe care apoi le notam și le scriam în cărți.
Inspirația este infinită! Contează să crezi în ea!
Să-ți amintești mereu un lucru: inspirația nu are capăt, nu este un obiect fizic, nu are un început și un sfârșit. Putem compara asta cu prezența lui Dumnezeu sau a îngerilor. Ea este acolo pentru cei care au ochi să o vadă și urechi să o audă!
Îți doresc mult spor la scris și te rog scrie-mi în comentarii ce înseamnă inspirația pentru tine, și dacă te-a ajutat în vreun fel articolul meu!
6 comentarii
Corect! Sa nu ne mai comparam cu altii! DAR sa invatam de la cei care au ajuns unde vrem noi sa ajungem!
Foarte bine punctat, Ioana! Articolul este foarte bine scris ??
Frumos și instructiv articol. Mi-e de folos. Mulțumesc de îndrumări. :-*
Pentru mine inspirația înseamnă însăși viața cu tot ce cuprinde ea, acest tot unitar care ţine de noi și de lumea aceasta.
Mi-a plăcut foarte mult articolul tău! Mereu dam vina pe factori externi ptr lipsa de inspirație, când de fapt tot ce avem nevoie se găsește în noi. ?
Inspirația este un drum de însoțire a mai multor idei care toate se caută unele in altele, suprapunandu-se fragede și moi în conturul a ceea ce esti pe frecventa unica in care te povestesti
Ești minunata! Ma simt inspirata când citesc ce scrii și atunci când îți urmăresc activitatea prin aripi în a-mi urma visul. Mulțumesc din suflet ?